Gara.

Gara...locul unde se întâmplă multe vrute și nevrute.Viața noastră este ca o stație de tren.Doar că trebuie să știi unde cobori.Alergăm după oportunități de teama să nu le pierdem.Și uităm să privim în jur.Să ne bucurăm de viață, să ne cunoaștem semenii,să ascultam.Și să ajutăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru.

       Îmi aduc aminte și acum prima mea călătorie cu trenul singură.Într-o sâmbătă dimineața când pierdusem autobuzul spre casă .Și îmi venise ideea de a lua un taxi până la gară.Tot mă rugam în gândul meu să ajung cu bine acasă.Ajunsesem și la gară.Trebuia să merg să îmi cumpăr bilet către Diosig pentru că așa  trebuie.

     Am așteptat la rând,erau câteva persoane în înaintea mea.Care și ele își cumpărase bilete pentru a merge acasă...După câteva minute a venit și rândul meu pentru a-mi cumpăra bilet .Cel mai important era să ajung acasă.

     Întrebasem pe ce linie trebuie să merg la tren deoarece nu știam ..era prima dată când am mers singură cu trenul .Când mă aflam sub pasaj întrebasem pe 2-3 persoane  printre care era și un baiat dacă știe pe ce linie este trenul spre Diosig.Acel băiat îmi spuse să merg cu el. Deoarece și el călătorește cu acelasi tren înspre casa.Doar ca el nu coborase  cu mine ci mai mersese încă una sau două stații.Îmi spusese că tot la linia 4 este trenul care merge spre Diosig de obicei .

      Am fost încântată că știam pe ce linie este trenul.Urcaserăm în tren și merserăm să căutăm 2 locuri libere unde să stăm...Era timpul să cobor și nu fusese nimeni să deschidă ușa.Nu o puteam deschide nicicum așa că l-am rugat pe acel băiat să vină să mi-o deschida .I-am multumit că a venit și mi-a deschis ușa.După care am coborât salutândul după-aceea și el pe mine.
      Mi-a placut mult călătoria cu trenul în ziua aceea.Și mi-am promis că o să mai merg...După ceva timp, într-o zi am mers la gară făcând naveta cu trenul.Am văzut un om mai bătrân și o grămadă de oameni de etnie romă.Eu salutând pe toată lumea,îl salutasem și pe acel omDupă aceea am mers să imi cumpăr bilel pentru tren .Când am ieșit din gară acel om bătrân a intrat în vorbă cu mine .Simțeam o căldură sufletească mare când vorbea cu mine...

     Acel om mi-a dat niște sfaturi foarte folositoare ,unele de parcă chiar mă cunoștea .Mi se părea puțin ciudat că el spune unele cuvinte despre viitor și despre lumea în care trăim adevărate în totalitate .Am fost foarte atentă când vorbise cu mine.În ochii lui am văzut bunătate ...Am mai văzut bunătate și în ochii altor persoane dar cea mai multă bunătate o au vârstnicii .Deoarece ei au trecut deja prin această viață,au trecut prin multe încercări.Pe acel vârstnic simțeam că îl cunosc oarecum într-un sens ciudat ...O să țin minte tot timpul sfaturile care mi le dăduse el .

     În gară cunoști fel și fel de oameni unii buni cu sufletul bun și unii mai puțin buni.Dar tot timpul trebuie să știi ce trebuie să faci ,mai ales în ce fel de oameni să te încrezi .